Aikido

Aikido

  Aikido inseamna textual “calea armonizarii energiei”. A fost fondat de maestrul japonez Morihei Ueshiba (1883-1969) si se bazeaza pe utilizarea fortei adversarului prin aplicarea de tehnici articulare si eschive. In aikido se utilizeaza proiectari, luxari, strangulari si, in mica masura, lovituri. Aikido isi are radacinile in jiu-jitsu si tehnicile de lupta cu sabia si sulita utilizate de samurai in Japonia medievala, dar multe dintre tehnicile sale sunt inventia maestrului Ueshiba.

picture1  Filozofia, scopul si simbolurile Aikido

   Fiind un stil de lupta pur defensiv, Aikido nu organizeaza si nu participa la competitii. Exista in schimb numeroase demonstratii in care maiestria este dovedita cu ajutorul unui uke (atacator).

   Aikido reprezinta o sinteza moderna a artelor martiale japoneze si se poate traduce ca fiind calea (DO) armonizarii (AI) energiilor (KI).

Practica Aikido permite uniunea fiziologicului, psihicului, mentalului si socialului, conducand la perfectionarea personalitatii umane. Prin intelegerea superioara a ceea ce numim lupta, Aikido asigura comportamentului uman coerenta si stabilitate. Practicantul de Aikido se angajeaza pe o cale care-l conduce dincolo de limitele corpului si spiritului luate separat si la capatul careia se va regasi pe sine, mai senin si intelept.

picture2    Aikido, prin tehnicile si principiile sale, imita elementele naturii, atat in calmul cat si in inlantuirea lor. In procesul de invatare a Aikido se recurge la exemple, comparatii si metafore nu numai pentru a explica un lucru sau altul, ci mai ales pentru a concretiza sau vizualiza anumite tehnici sau atitudini.

    O-Sensei spunea: “Singurul mod in care pot sa explic cu adevarat Aikido, este sa desenez un triunghi, un cerc si un patrat. Un triunghi cu virful in sus reprezinta focul, pe cind unul cu virful in jos reprezinta apa. Cele trei laturi ale triunghiului reprezinta diferite trinitati: cerul, pamintul si omenirea; mintea, corpul si spiritul; trecutul, prezentul si viitorul etc. Un triunghi reprezinta dimensiunea circulatiei ki-ului. Un cerc este emblema universala a infinitului, perfectiunii si eternitatii. Natura se exprima in cercuri, circuite si spirale. Cercul poate reprezenta zero-ul, vidul care implineste toate lucrurile. Reprezinta dimensiunea lichida. Un patrat este stabil, ordonat si material. Sta la baza lumii fizice, compuse din pamint, apa, foc si aer. Patratul reprezinta dimensiunea solida.

picture3    Triunghiul reprezinta generarea de energie si initiativa; este cea mai stabila postura fizica. Cecul simbolizeaza unificarea, seninatatea si perfectiunea; este sursa tehnicilor nelimitate. Patratul este forma si soliditate, baza controlului”.

In textele ramase de la maestrul Morihei Ueshiba exista o referire la trei tipuri de antrenament:
– Cel al armonizarii mintii individului cu activitatea tuturor lucrurilor din univers;
– Cel al armonizarii corpului cu activitatea tuturor lucrurilor din univers;
– Cel care face KI-ul ce uneste mintea si corpul sa se armonizeze cu activitatea tuturor lucrurilor din univers.

Adevaratul practicant de Aikido este cel ce atinge aceste trei componente simultan, nu doar in Dojo, ci in oricare alt moment al vietii sale. Rezonanta corpului provine din unitatea mintii si corpului si aceasta rezonanta se armonizeaza cu rezonanta universului. Esenta consta in armonizarea rezonantei corpului cu rezonanta universului. picture4    Din aceasta se naste caldura, lumina si puterea, toate parti ale unui spirit realizat deplin.

Scopul Aikido-ului nu consta numai in insusirea perfecta a tehnicilor de autoaparare, pentru ca tehnicile sunt doar un mijloc si nu un scop. Mai importanta pentru elev este educarea complexa, pentru ca acesta sa capete o personalitate echilibrata, naturala si puternica, astfel incat la nevoie sa poata rezolva eficient problemele ce-i apar in viata.
Daca nu te poti controla si avea incredere in tine, daca nu te poti vedea lucid, niciodata nu vei avea incredere in altii si cu siguranta nu vei putea fi capabil sa ai autoritate asupra celorlalti. Scopul antrenamentului nu este de a crea luptatori agresivi, ci acela de a perfectiona intelepciunea si auto-controlul. Ca practicant de Aikido, trebuie sa progresezi, sa te perfectionezi si sa nu incerci sa concurezi cu ceilalti.

picture5     Aikido poate fi inteles si practicat in mai multe moduri corespunzand nivelelor de dezvoltare individuala si a gradului de maturitate al practicantului, care poate alege din Aikido ceea ce corespunde propriei mentalitati si personalitati. Atractia principala pentru incepatori este metoda de autoaparare pe care Aikido o realizeaza printr-o serie de miscari de neutralizare – fixare sau proiectare a agresorilor. Aceste tehnici nu sunt simple blocaje, ci o serie de miscari si gesturi gesturi capabile sa deturneze atacul.

Ideea centrala in Aikido este de a utiliza armele adversarului impotriva lui si impreuna cu el. In lupta cu mana goala, corpul este o arma care, impreuna cu startegia luptei, conduc la evitarea atacului si apoi la neutralizarea lui.
Daca nu te opui fortei adversarului si eviti orice opozitie directa, atunci nu va fi nevoie sa-ti folosesti propria forta si deci nu obosesti. Este mult mai productiv sa folosesti forta agresorului, a atacului sau, pentru a-l neutraliza.

picture6      Eficienta in lupta nu depinde numai de corp, pentru ca ea este direct legata de aptitudinea de a discerne realitatea exterioara in modul cel mai obiectiv posibil. Mesajele transmise de simturi au o mare importanta in artele martiale, ca si in viata de toate zilele. Ele permit evaluarea corecta a circumstantelor si determina conduita de urmat si maniera de a aborda lupta. Daca aceste mesaje sunt directe si neafectate de factori perturbatori (impresii, rationamente, amintiri etc), atunci avem sansa ca informatia pe care o percepem despre o anumita situatie sau moment sa fie complexa si exacta. Pentru a beneficia de astfel de mesaje-senzatii este necesar un antrenament serios si inteligent al tuturor facultatilor nervoase si simturilor noastre.

picture7     Antrenamentul continuu si indelungat reda progresiv vitalitatea corpului si are ca efect cresterea vigilentei atat de necesara in artele martiale. Treptat, corpul capata independenta de actiune si decizie si renunta la rolul impus de mental, dobandeste creativitate si maturitate proprie. Aceasta maturitate se traduce in aprecierea realitatilor exterioare printr-o intelegere interioara care se adauga la abordarea exterioara. Fara a se fixa asupra uneia sau alteia dintre componentele dezvoltarii – fizic sau mental – calea propusa de Aikido conduce la uniunea dintre cele doua componente.

Aikido ne invata ca toate realitatile fiziologice, fizice, mentale si sociale nu sunt decat fragmente ale unui ansamblu vast, ierarhizat, autonom si perfectibil, dupa modelul unui mare ansamblu care este universul.

“AIKI nu poate fi cunoscut prin vorbe scrise sau rostite fara a te pierde in vorbe inutile. Invata prin practica”. (O Sensei Morihei Ueshiba)